Lasă marea să-mi fie mare, spuse îngerul, îngerul de sare și-albastru de sânge… se proțăpi țărănește-n fereastra cuiva și urlă frunze de toamnă… Uimit, ca orice om simplu și cu scaun la cap am început să râd… numai că hohotele mele iscau furtuni de culori prin cerul cu ferestre închise, prin ferestrele pline de cerul femeilor care m-au uitat… - See more at: danielkitu.ro/2013/06/19/vociferare-de-inger/#sthash.VZpJ5pIF.dpuf
Posted on: Wed, 19 Jun 2013 20:18:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015