Managementul riscului este esenţial când trebuie să iei decizii în afaceri, dar în cazul în care iei decizii de carieră s-ar putea să nu fie sănătos să eviţi riscurile. De fapt, dacă vrei să te dezvolţi în carieră, s-ar putea să trebuiască să faci tocmai opusul a ceea ce fac managerii de risc: în loc să te concentrezi pe reducerea riscurilor, s-ar putea să ai nevoie să le accepţi şi chiar să le amplifici. În organizaţii, scopul de bază al celor care fac managementului riscului este să identifice raţional ameninţările care ar putea afecta succesul, apoi să recomande măsuri pentru diminuarea sau evitarea lor. Fiindcă multe riscuri sunt invizibile până când se întâmplă ceva anume, în managementul riscului se folosesc instrumente şi abilităţi analitice pentru a le descoperi din timp şi a le reduce efectele. Numai că, din cauză că aici este implicată şi judecata umană, nu merge de fiecare dată – aşa cum s-a întâmplat cu notoriile pierderi suferite de JP Morgan Chase în urma unor tranzacţii – dar, în multe cazuri, procesul de management al riscului este eficient. În aparenţă, deciziile de carieră ar trebui să urmeze paşii aceluiaşi proces. Sunt multe surse de risc atunci când decizi să îţi schimbi jobul sau să treci într-un domeniu nou: chestiuni financiare, potenţialul de viitor, familia, relaţiile cu colegii, nevoia de a învăţa abilităţi noi, stabilitatea companiei şi multe altele. În mod evident, toate aceste aspecte sunt factori de care trebuie să ţii cont când iei decizia şi e logic să te gândeşti că reducerea riscurilor asociate ar fi un lucru bun. Numai că, în cazul multor cariere, reducerea la minimum a acestor riscuri este mult mai puţin importantă decât luarea în considerare a două părţi esenţiale ale deciziei: 1. Criteriul fericirii: la urma urmei, succesul tău în carieră este determinat nu doar de indicatori tangibili (salariu, funcţie, reputaţie),ci şi de faptul că îţi place ceea ce faci.Deşi e foarte subiectiv, acest factor al fericirii are adesea un impact copleşitor faţă de celelalte aspecte ale carierei, într-o asemenea măsură încât o persoană care are o carieră aparent strălucită se poate simţi totuşi nefericită, sau vice versa. 2. Factorul atitudine: un alt factor care îţi impulsionează cariera este capacitatea ta de a învăţa şi de a te adapta continuu – de a face faţă unor situaţii noi, unor personalităţi diferite şi surprizelor care apar mereu, şi să profiţi la maxim de ele. Deşi atunci când se uită în urmă la parcursul lor, oamenii îşi pot descrie cariera în termeni foarte logici, în realitate majoritatea carierelor sunt imprevizibile, fiindcă sunt influenţate de anumiţi oameni, de momente de cumpănă şi de oportunităţi unice. Aşa că este esenţial să ai atitudinea necesarăpentru a vedea surprizele ca fiind ceva binevenit şi a le folosi ca pe o pârghie în carieră. Deoarece succesul în carieră depinde atât de mult de fericire şi de atitudine, trebuie să tratezi aceşti doi factori în mod diferit, nu să îi vezi doar ca pe nişte părţi ale modelului prin care îţi reduci riscurile. Asta înseamnă că pentru a lua o decizie în carieră trebuie să începi nu cu riscurile, ci creând o listă de criterii prioritare pentru fericirea ta, sau aspecte ce vor fi esenţiale pentru satisfacţia ta pe termen lung. Cel de-al doilea pas este să te gândeşti bine care din aceste criterii sunt non-negociabile şi te-ar forţa – dacă faci compromisuri în cazul lor – să sacrifici lucruri care ţi-ar amplifica riscul într-un alt domeniu al vieţii tale. Gândeşte-te la cazul unei femei pe care o să o numesc Rachel: după ce a condus mai mulţi ani echipa care se ocupa de produsul-vedetă al unei firme de IT ce creştea rapid, Rachel a fost întrebată dacă vrea să devină şefa celei mai mari divizii din companie. Deşi poziţia care i se oferea o punea, în mod clar, pe traseul spre funcţia de top în companie, ea a refuzat-o fiindcă asta ar fi însemnat să se mute departe de familia ei extinsă şi să fie prea mult timp departe de copiii ei – factori care pentru ea erau criterii de fericire non-negociabile. Drept urmare, Rachel a preferat un job prin care oferea celorlalţi colegi informaţii şi consiliere, cu mai puţine responsabilităţi şi un statut mai puţin impunător, dar un job care a trecut testul fericirii. Faptul că pui pe primul loc fericirea ta nu înseamnă că trebuie să iei decizii care îţi afectează cariera. Aici intervine atitudinea. Atâta timp cât te concentrezi pe ceea ce e cu adevărat important pentru satisfacţia ta pe termen lung, provocarea căreia trebuie să îi răspunzi este să profiţi de alte oportunităţi care, altfel, ar părea riscante sau chiar nebuneşti. Rachel, de exemplu, şi-a folosit jobul pentru a se reinventa ca lider pentru promovarea inovaţiei şi, în cele din urm㸠a reuşit să ajute compania să construiască un model de proces, uşor de replicat, pentru deschiderea de business-uri în domenii noi. Succesul ei în acest domeniu i-a deschis noi oportunităţi care nu ar fi apărut niciodată dacă nu ar fi luat acel job. Ideea esenţială aici este că succesul în carieră nu înseamnă să-ţi reduci riscurile. E vorba, mai degrabă, de a te asigura că ai parte de cât mai multă fericire într-un mod care să îţi permită, în acelaşi timp, să dai peste surprize şi să ai curajul de a intra pe teritorii noi. Ca să faci asta, s-ar putea să trebuiască nu să eviţi riscurile, ci să îţi asumi nişte riscuri mai mari.
Posted on: Thu, 18 Jul 2013 14:20:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015