Personalitatea lui Brâncuși era contradictorie. Anumiți critici n-au văzut în el un intelectual, ci un meșter talentat, care folosește în creația lui mai ales intuiția și nu cunoștințele acumulate. Alții considerau că Brâncuși era un adevărat filozof, un cunoscător în profunzime al literaturii antice. Ionesco merge mai departe în analiza lui: „Opera lui, elementară și în același timp subtilă, este expresia unei gândiri artistice (și prin aceasta filozofice) extrem de lucidă, elaborată, profundă. Arta lui este expresia unei viziuni creatoare, foarte intelectualizată. Departe de orice curent intelectual al epocii, el este incomparabil mai cultivat decât oamenii de cultură, persoane care-și atârnă pe piept brevetul de intelectual… Brâncuși era mult mai sus decât doctorii. Era cunoscătorul cel mai avizat în probleme de artă. El a asimilat toată istoria sculpturii, a dominat-o, a depășit-o, a respins-o, a regăsit-o, a purificat-o, a reinventat-o. El i-a extras esența.” (Brâncuși, Doina Lemny, Ed. NMP).
Posted on: Sun, 30 Jun 2013 16:59:29 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015