SFÂNTUL ZILEI Vineri, 21 iunie 2013 Sfântul Alois de Gonzaga călugăr (comemorare) Ferrante Gonzaga, marchiz de Castiglione delle Stiviere şi frate cu ducele de Mantova, ar fi voit ca primul său copil Alois, născut la 9 martie 1568, să meargă pe urmele sale ca soldat şi comandant în armata imperială. La vârsta de cinci ani, Alois îmbrăca deja o mică platoşă, un coif având deasupra un panaş şi centiron cu spadă şi mergea repede în urma armatei tatălui, învăţând de la soldaţii neciopliţi folosirea armelor şi vocabularul lor specific. Într-o zi a profitat chiar de neatenţia unei santinele pentru a da foc pulberii unei mici piese de artilerie. A rămas leşinat, dar nu înspăimântat. Dar acel băiat avea să aducă strălucire familiei Gonzaga prin cu totul alt fel de arme. Fiind trimis la Florenţa, în calitate de paj al marelui duce de Toscana, la vârsta de zece ani, Alois a dat propriei vieţi o direcţie foarte precisă, dedicându-se fecioriei perpetue. În plus, o călătorie în Spania, unde a petrecut câţiva ani ca paj al infantelui Don Diego, i-a servit numai pentru a se dedica studiului filozofiei la universitatea din Alcala de Henares şi citirii cărţilor evlavioase, cum ar fi Compendio de la doctrina espiritual, de Luigi di Granada. La doisprezece ani, Alois, după ce a primit prima împărtăşanie de la sfântul Carol Borromeu, s-a decis să intre în Societatea lui Isus. Dar au trebuit alţi doi ani pentru a învinge rezistenţa tatălui, care l-a trimis la curţile din Ferrara, Parma şi Torino. "Chiar şi principii - va nota mai târziu Alois - sunt cenuşă ca şi cei săraci: poate, cenuşă mai urât mirositoare". Pentru ca viaţa sa să răspândească parfumul virtuţilor creştine, Alois a renunţat la titlu şi la moştenirea părintească şi la 14 ani a intrat în noviciatul roman al societăţii lui Isus, sub conducerea sfântului Robert Belarmin. A uitat cu totul originea sa nobilă şi a ales pentru el obligaţiile cele mai umile, dedicându-se îngrijirii bolnavilor, mai ales în epidemia de ciumă care a lovit Roma în 1590. A rămas contaminat de îngrozitoarea boală probabil printr-un gest de milă: întâlnind pe stradă un muribund, l-a luat în spate şi l-a dus la azil, la poalele Capitoliului, unde el activa. A murit la douăzeci şi trei de ani, în ziua prezisă de el, la 21 iunie 1591. Trupul neînsufleţit al sfântului Alois, patron al tineretului, se odihneşte în biserica "Sfântul Ignaţiu" din Roma. Acest sfânt, victimă a unei anumite hagiografii manieriste, în ciuda aparenţelor, era dotat cu un temperament puternic. Pocăinţele grele, pe care şi le-a impus, sunt semnul unei determinări neobişnuite spre o ţintă, pe care şi-o fixase cu luciditate încă de la începutul adolescenţei.
Posted on: Fri, 21 Jun 2013 06:14:31 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015