Vadim Tudor către Nicolae Ceauşescu: “Vă voi glorifica întreaga mea viaţă” M A –CRONICA ROMÂNĂ- Luni, 9 septembrie Şi înainte de 1989, dar mai ales după 1990, Corneliu Vadim Tudor, a făcut un imens rău societăţii româneşti. Pe vremea regimului comunist şi-a turnat, fără jenă, colegii de breaslă şi a închinat poeme cuplului Ceauşescu, numărându-se printre privilegiaţii unei dictaturi nemiloase. În stilul caracteristic,Vadim Tudor a încercat după evenimentele din 1989 să schimbe, brusc, macazul, şi să pozeze în mare dizident. “Performanţele” sale sunt pe măsură şi după 1990: a pervertit noţiunea de democraţie, dar şi pe cea de jurnalism, a discreditat instituţiile statului, a destructurat şi distrus un partid important al scenei politice postdecembriste, a adus grave prejudicii imaginii României în lume şi nu în ultimul rând a atentat la eşafodajul statului de drept, unul aflat la început de drum, care trebuia clădit, nu dinamitat în mod iresponsabil aşa cum a făcut “autointitulatul” Tribun. Vadim Tudor a fost incapabil să privească mai departe de interesele sale personale, unele care au exclus PRM, pe români şi România. Demagog, cu un comportament fariseic, răzbunător şi instabil, Vadim Tudor va rămâne în analelele istoriei postdecembriste ca un lider politic controversat care a înşelat aşteptările milioanelor de români. Faptul că alegătorii l-au sancţionat drastic la ultimele alegeri arată că maştile mincinoase ale acestuia au căzut una câte una, românii putându-l privi în toată splendoarea „micimii” sale. Ca om, ca politician, ca familist! De altfel, înainte de 1989, într-un memoriu , Vadim se declara revoltat de volumul “Octombrie ora opt”, scris de Norman Manea. În carte se descria viaţa unui copil în lagărele evreieşti din cel de-al doilea război mondial. După părerea lui Vadim, era “o carte primejdioasă”, scrisă de “un ciudat autor”. Aşa că solicita “să nu se ascundă adevărul faţă de organele de partid”. Într-un alt document, el se declara persecutat de secretarul de stat Ladislau Hegedus, care l-ar fi eliminat de pe lista realizatorilor unui spectacol patriotic, deşi muncise la el. La un alt moment, Vadim devenise foarte supărat, întrucât era “împiedicat” să publice, de ziua lui Ceauşescu, un volum de articole în care elogia “măreaţa operă” a şefului PCR. Şi de data această, o “tovarăşă”, pe nume Vîrtopeanu, i-ar fi pus beţe în roate. “Ce politică face dumneai şi interesele cui le apără?”, se întreba Vadim într-un memoriu. Telegrama ajunge la Petru Enache, Suzana Gîdea şi Mihai Dulea. De aceeaşi mânie era cuprins Tribunul şi în cazul unor articole de presă oprite de la publicare. El invoca “desfiinţarea cenzurii de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu”. Una dintre piesele “grele” ale dosarului de Securitate al lui Vadim este o scrisoare de patru pagini către “mult iubitul şi stimatul tovarăş Nicolae Ceauşescu”. Vadim cerea intervenţia lui Ceauşescu pentru a nu mai fi criticat de Uniunea Scriitorilor. Tonul scrisorii face însă “toţi banii”. Redăm cîteva citate în continuare. “Am scris cu multă dragoste aceasta carte, al cărei Erou principal sînteţi dumneavoastră”. “Sînt versuri şi articole închinate patriei şi partidului, eroicei noastre istorii naţionale, galeriei de aur a neamului, pe care o încununaţi în chip strălucit Dumneavoastră, cel mai de seamă bărbat din întreaga existenţă a României”. Scrisoarea are un final apoteotic: “(…) vă mulţumesc din inimă şi vă asigur că orice s-ar întîmpla, indiferent cît de grave vor fi acuzaţiile pizmaşilor şi apatrizilor, vă voi glorifica întreaga mea viaţă!”.
Posted on: Mon, 09 Sep 2013 07:08:25 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015