Viata condusa de toane vs Viata condusa de scopuri Cine stie sa faca bine si nu face savarseste in pacat. Iacov 4:17 Nicaieri in Biblie nu o sa gasesti ceva de genul: cine are chef, cine simte ca vrea, cine e entuziasmat, cine are determinare, cine are motivatie, acela sa faca binele. NU. Biblia ne spune ca daca stim sa facem un bine, daca ne duce capul sa il facem si din diverse motive nu il facem, am pacatuit, daca stim ca fratele nostru are o problema si putem sa il ajutam dar din lipsa de chef, din lipsa de entuziasm, din lipsa de toana favorabila, nu ajuti, savarsesti un pacat. Crestinul nu traieste prin toane, prin simtiri, ci prin credinta, el nu se calauzeste dupa dispozitia pe care o are, ci actioneaza si ajuta pentru ca stie ca asta e menirea lui, chiar daca il doare capul in ziua aia, chiar daca e deprimat, undeva in adancul inimii lui stie ca Isus in locul lui ar fi ajutat si pentru ca el e urmasul lui Isus sare in ajutorul celor care au nevoie. Cel care ajuta doar cand are chef, si se ghideaza dupa simtiri, acela isi hraneste firea, face doar ce vrea firea, e condus de fire. Umblarea cu Isus implica moartea fata de fire, implica urmarea lui Isus care atunci cand a trebuit sa moara pe cruce in gradina Ghetimani, fiind sub presiune a spus: “Tata, daca este cu putinta, departeaza dela Mine paharul acesta. Totusi nu cum voiesc Eu ci cum voiesti Tu”. Strans in menghina Isus a intrebat daca nu exista totusi posibilitatea de a scapa de chin, dar din dragoste a acceptat voia lui Dumnezeu. Isus nu avea dispozitia, dorinta maxima de a muri, nu i-a placut suferinta, a incercat, a intrebat daca nu cumva exista alta solutie, dar dincolo de starea Lui sufleteasca a ales sa moara pentru ca asa a vrut Tatal. Voia Tatalui a fost voia suprema de care El a ascultat. Ce ar fi insemnat ca Isus sa se fi lasat condus de toanele momentului, de indispozitia de moment, de suferinta Lui si sa refuze sa ajute omenirea sa ajunga la mantuire? Multi, prea multi se roaga ca Domnul sa lucreze prin ei intr-un mod deosebit, dar nu fac lucrurile care sunt in preajma lor. Dumnezeu le-a dat de lucru in preajma, sa incurajeze, sa ajute, dar pentru ca toanele de moment nu sunt foarte favorabile, nu fac ceea ce ar trebui sa faca, dar asteapta marea lucrare a lui Dumnezeu. Daca nu esti credincios in lucrurile mici nu iti vor fi incredintate lucrurile mari. Daca nu faci ce trebuie cu lucrurile din preajma, nu vei face ce trebuie daca vei fi aruncat intr-o lucrare in alta parte. Noi incercam sa Il fentam pe Dumnezeu dar El nu isi va risipi lucrarea cu tine daca nu stii sa renunti la tine, sa iti iei crucea si sa ajuti pe cel de langa tine, care e acum langa tine, te vei invarti ca poporul Israel 40 de ani in pustie, in cerc, si nu vei progresa in veac. Garantat nu vei primi lucrurile mari daca nu vei absolvi scoala lucrurilor mici. Principiul conform caruia fac numai ce vreau, ce simt, ce am chef, e un principiu venit din lume, poti vedea la tv nenumarate emisiuni in care inima omului si toanele ei sunt inaltate si considerate ghidul suprem in umblarea de zi cu zi, insa noi nu am fost chemati la haos, la a ne ghida dupa mofturile inimii noastre, noi am fost chemati sa ne ghidam dupa inima lui Isus care nu e schimbatoare, care e la fel din vesnicii in vesnicii. Atletul se supune unor reguli ca sa ajunga la performanta, crestinul la fel trebuie sa moara fata de toanele lui, sa se antreneze, sa refuze a merge la fiecare “petrecere”, sa renunte sa “manance” orice, sa renunte la toanele de a nu se antrena, sa stie care e telul, viziunea, scopul vietii si sa dea totul pentru asta. Daca te lasi la cheremul toanelor si chefului, vei culege haos. roseinthedesert.wordpress/2010/03/16/viata-condusa-de-toane-vs-viata-condusa-de-scopuri/
Posted on: Thu, 06 Jun 2013 16:46:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015