de ce e viata asa? oare toti merita? viata e o curva,daca e privita de o curva... vorba cuiva cica "drag"...o curva este cea care face trotuarul...sau sta la colt de pod si ... ma intelegeti... nu trebuie sa dau prea multe explicatii. de atatea ori mi s-a atribuit acest apelativ, "esti o curva " incat acum nu-l mai consider o jignire, caci mi-am asumat toate faptele sau nu(unele mai devreme, altele mai tarziu si unele deloc), pe care acum nu le mai regret, caci m-au facut sa fiu ceea ce sunt...o fiinta fara scrupule care ii calc pe toti care merita in picioare pentru a-mi atinge scopul... suna groaznic si este abominabil dar asta e viata... daca in aceste imprejurari nu esti dispus sa te comporti asa vei fi la randul tau calcat de altii in picioare si vei avea numai de pierdut... viata e o curva...ea nu face trotuarul,si totusi e...daca te saturi de curva asta, te sinucizi...daca inca o mai suporti, cu gandul ca se va schimba, te complaci...caci nu se va schimba...si daca iti place inseamna ca la randul tau esti curva. mi-ar place sa cred ca fac parte din ultima categorie, dar nu sunt convinsa ca e asa... oamenii din jurul meu insa spun altceva... nu am f...t niciodata viata, dar am intins coarda de multe ori... cateodata chiar prea mult, si totusi am scapat mereu fata curata. unii spun ca sunt NOROCOSA... eu o numesc pura intamplare...mai devreme sau mai tarziu tot se va intoarce roata; sau daca s-a intors mi se va spune "vezi daca esti curva? acum suporti consecintele! nu poti avea numai noroc". nu stiu daca m-am gandit vreodata la efectul de bumerang...nici nu stiu daca mi-a fost vreodata frica de acest lucru...insa am gresit si inca mai gresesc ca nu fac asta, caci senzatia mai nasoala nu este cea a bumerangului si a felului unic de a fi f...a de viata...toate ti se intorc in viata... e atat de parsiva...te ademeneste, iti promite multe, tu la randul tau iti lasi mintea sa hraneasca aceste promisiuni, pana cand ajungi in patul ei...cand esti acolo esti compromis...te leaga ca sa nu poti scapa...si te f...e. eu ma complac...fac multe gesturi (daca cei pentru care le fac merita) cu gandul ca asa e mai bine...las de la mine...ma dau la o parte pe mine, ca sa fac drum altuia, dar trebuie sa merite acest lucru...m-am obisnuit ca de fiecare data sa fiu luata de fraiera... sunt genul de persoana care ajuta cand mi se cere, numai ca aici intervine o singura problema... de regula ajuti dar cand e vorba sa fi ajutat...CULMEA...ca toti iti intorc spatele si atunci de ce sa nu schimbi tactica? merg de multe ori pe principiul ca atunci cand mi se da o mana sa o iau pe toata, ca altadata nu se stie cand mi se va mai da, si e groaznic stiu...dar ce e si mai groaznic e ca altii sa aplice principiul asta cu mine...de fapt nu e acelasi principiu...e unul mai sofisticat...care ajunge pana la cot. de ce ma gandesc la asta acum...de ce scriu despre asta? pentru ca sincer, mi-e frica ca la un moment dat sa nu raman fara maini...unii oameni sunt dispusi sa ajute neconditionat, dar la un moment dat cand deja se umple paharul si simt ca nu mai au incotro atunci incep sa se sature...intervine indiferenta, care din pacate doare mai mult decat orice denigrare, scandal sau cum vreti sa ii spuneti...cine stie poate si voi ati trecut vreodata prin asta... de ce ma las f...a, crezand ca e mai bine ...de ce oare constiinta mea nu ma lasa sa f..t si eu, atunci cand sunt cu adevarat f...a, chiar si de cei mai apropiati? vreau sa fiu si eu cu adevarat o curva de om, caruia sa nu-i pese de altii, sau ma rog de cei de care chiar nu merita sa imi pese... mi s-a zis ca jignesc lumea si ca ii fac pe toti troaca de porci... am la fiecare ceva de comentat...si ca nu-mi dau seama de asta...poate ca sunt atat de inconstienta incat sa nu imi dau seama in momentul respectiv (si recunosc ca nu am luat-o pana acum niciodata in freza) dar nu cred ca e adevarat, caci eu doar sunt o persoana care spune ce ii trece in momentul acela prin cap fara a lasa neuronii sa isi faca treaba, si astept din partea celuilalt o reactie, daca nu ii convine ceva...de ce tace si nu zice nimic? poate ca nu ma aude. sau poate efectiv este indiferent si nu il intereseaza... dar ce ar fi daca, de acum inainte, tac eu...si doar ascult...si observ...imi pastrez parerile doar pentru mine si ceilalti, in afara de persoana in cauza?...ce ar fi, ca de acum inainte, cand vad ca oamenii din jurul meu se dau cu capul de pereti, sa-i las sa faca asta, desi stiu ca doare...si mai apoi sa rad de ei?... dar din pacate (vorbesc acum chiar din propria experienta) nu poti sa fi indiferent cu omul pe care il iubesti chiar daca te-ai saturat si simti ca nu ai cu ce sa il ajuti. il ajuti cu ce poti si incerci sa fi langa el ca sa nu se simta abandonat. si totusi... oare nu ar fi mai distractiv asa, decat sa mi se aduca acuze ca m-am bagat in viata nu stiu cui? si atunci ma intreb...oare cu indiferenta reusesti sa atragi TU viata, sa o legi TU pe ea de pat si sa o f...i? nu cred ca este asa usor sa f..i viata! cred ca oricine oricat de mult ar incerca nu va reusi pentru ca tot timpul intervin alte necunoscute care ne dau toate planurile peste cap.... m-am saturat sa-mi pese, de ce zice x, ce zice y de faptele mele... defapt oricum nu stiu daca mi-a pasat vreodata... m-am saturat sa fiu intelasa gresit, cand vreau sa ajut fara sa mi se ceara ajutorul...m-am saturat sa fiu buna, ca sa fiu apoi f...a in gura...m-am saturat sa-mi pese de cum va interpreta x daca injur, sau y daca f..t...asadar cred ca tot ce ramane de facut este sa ma documentez in carti speciale de Kamasutra, si sa invat tehnici de a f..e viata mai variat...asta ca sa nu cumva sa se plictiseasca...si atunci poate ca va fi mai blanda...(asta nici eu nu o cred) vorba Parazitiilor: "Curva ramane curva si la a zecea reincarnare..." (Parazitii - "Praf")
Posted on: Tue, 13 Aug 2013 20:03:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015