esti o curvă, Românie! femeie, iar m-apucă dracii și dau cu fruntea de pereți, că s-au trezit acum ciracii și vin în stoluri de ereți, cărând în cioc metafore, ce nu-s decât metale grele și rod în noi in corpore prin carne, sănge și măsele. atâtea flori și floricele și nori ce-n lacrimi grele curg în șiroaie pe ghizdele, dar numai seara, pe amurg, ziua trag cât pot la șaibă (numai sclavii umflă pibul), dar în veci ei n-or să aibă nici cu ce să-și ude... hribul. a dat de-o vreme zbenga-n toți, că de căit n-au nicio grabă și stau cu mâna în chiloți, oftând apoi că-s morți de... treabă. și iarăși mă apucă dracii, când știu că nu sunt buni de nica cu bâta de-or veni ortacii să-i bată, să le-nfigă frica, se vor ascunde prin spitale, într-o rezervă de șpăgari, de unde-apoi prin tribunale vor rage ca niște măgari. esti o curvă, Românie, te-ai culcat cu toți spurcații și mă mir, fir-ar să fie! ce mai poți să dai la alții?...
Posted on: Sat, 17 Aug 2013 05:46:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015