A fost odată ca niciodată o dragoste… era frumoasă dragostea mea, ochii ei erau profunzi şi întunecaţi uneori… era periculos să-i priveşti prea mult timp…deoarece, parcă mă prindeau şi mă trăgeau înspre ei, la fel ca un vârtej…şi să revin înapoi pe linia de plutire era dificil şi epuizant pentru mine, dar… nu asta m-a fascinat la dragostea mea… Era dulce iubirea mea, atunci când viața o lăsa în pace și ca prin magie ieşea la suprafaţă tot ceea ce ţinea ascuns în adâncul inimii sale…cuvintele sale, felul său de a face ceva, felul său de a vorbi… felul lui de a fi tăcut, cu fiecare ocazie şi de fiecare dată era ca o minune de copil…dragostea mea a fost puternică…puternică și fragilă în același timp, a trecut teste pe care nu le-a căutat, căuta dovezi de iubire greu de depășit… pentru că nu a fost niciodată fericit cu persoana care era, pentru că știa că are ceva în ea care ar putea-o face mai bună şi… a trebuit să mă înțeleagă şi pe mine …Era puternică prin faptul că nu renunţa niciodată…şi întotdeauna ridica capul,uneori în locul şi la timpul nepotrivit şi găsea întotdeauna puterea de a pune împreună bucăţi din ceea ce gândea că a stricat chiar şi atunci când nu strica nimic… A fost o comoară, dragostea mea… atunci când petreceam împreună zile întregi, alintându-ne… când petreceam nopțile strânşi aproape, unul de altul ca şi cum am fi fost o singură persoană … Era fragilă dragostea mea… uneori,în momentele când întrebările erau prea multe şi când răspunsurile pe care le cauta în sine, erau prea multe…pe unele le găsea imediat, unele erau un pic mai greu de găsit, altele şi mai dificile…dar, le vedea în final…şi nu m-a lasat niciodată… A fost grozavă dragostea mea… mare, atunci când a fost capabilă de a se ridica şi de a-mi transmite acest senzaţie unică, rară… Dragostea mea a venit la mine, atunci când mă aşteptam mai puţin…era mică la început dragostea mea şi a venit atunci când visam o viaţă în doi… Era amară iubirea mea… atunci când îmi vorbea despre îndoielile sale, atunci când îmi transfera din preocupările sale…când interioriza în ea durerea ştiind că nu va fi capabilă de a continua acel vis minunat ce l-am visat împreună…cu planuri de a construi un castel, nu mai ştiu în ce oraş sau în care ţară necunoscută în lume…A fost şocată dragostea mea, probabil din cauza frumoasei poveşti de dragoste pe care viaţa i-o rezervase acolo…dar, o mână invizibilă a distrus castelul nostru, o singură mână condusă de cine ştie ce forţă…a distrus într-o clipă puţinele pietre pe care le pusesem împreună, cu grijă, cu răbdare şi încredere…la acel blestemat castel…şi noi, nu am avut nici o clipă în gând finalul proiectului nostru… Era frumoasă dragostea mea…atunci când am plecat departe, cu lacrimi în ochi, lăsând un pic din mine, în amintirea…zilelor fericite, zilelor triste…era frumoasă dragostea mea atunci când am văzut-o pentru ultima oară…mi se pare încă, că o văd de departe..se îndepărtează fără a se întoarce… Am avut o dragoste…ştiai?…şi chiar dacă nu am putut-o ţine-o, doar invocând-o mă umple de tandreţe… amintirea emoţiilor pe care mi le-a dat, mă face să reflect asupra faptului că este greşit să laşi, chiar şi pentru un moment… tot ceea ce ai luptat o viaţă… Era mare dragostea mea şi a rămas în inima mea… astfel încât, să o pot vedea ori de câte ori voi dori…să-i pot vorbi, să îi pot alinta amintirea…pot încă să visez la ea… o dată, am avut şi eu o dragoste…,,,,
Posted on: Fri, 30 Aug 2013 17:16:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015