Eram altfel, făceam parte din altă specie pe atunci, neconvenţionali, extravaganţi, ciudaţi şi nebuni, spaima cocalarilor, care încă mai plângeau în halbe ciobite, behăind cântece ca „Trenu’ vieţii” şi „Prinţişorul”. Aveam o râjniţă de dublu-radiocasetofon, vai de transformatorul lui!, cadou de la Calu Venom (un rocker de 2 metri înălţime, fan Venom, normal! cine l-a cunoscut nu-l mai uită!) şi un pick-up antic şi răpciugos, la care ascultam, când eram mică, poveşti. Pintişor, fratele meu, era DJ, el mânuia platanul, din seară până-n zori, când, mort de beat, lovit de lirism şi melancolie, începea să recite din Esenin şi Minulescu, de ne minunam cu toţii cum dracu’ de reuşeşte să nu vomite peste vinilurile mamei şi aşa greu încercate şi violate de deştele lui uleioase. Să vă dau un exemplu ca să înţelegeţi ce „evenimente culturale” se împleteau în apartamentul familiei Fodor, de la etajul 2, din Militari. Pe la 8 seara puneam Metallica, de încălzire, joc de glezne! Master of Puppets ne plăcea la nebunie. La refren, Pintişor oprea brusc şi băga un fragment de geampara, tip Aneta Stan: „La cramă la Murfatlar”, Yaaaaaaaaaaaaaaa! -
Posted on: Sat, 27 Jul 2013 16:00:29 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015