Luna incompletă Trebuia să fie lună plină astă-noapte și n-a mai fost când toate sunt strâmbe și cercul are colțuri și chiar colți, când băncile, stol, se ridică în zbor, când cuvântul răgaz” se retrage într-o limbă moartă demult și privirea, în hăul de dinaintea luminii, punțile, frate, se rup între noi și luna nu mai știe de ce și cum să fie plină.
Posted on: Wed, 23 Oct 2013 05:59:55 +0000