Cum sa ne raportam la criza? (I) Publicat pe 01 Nov 2013 | Categorii: Concentrate duhovnicesti, Arhimandritul Vasilios Bakoianis, Bogatul nemilostiv si saracul Lazar, Egoismul, voia proprie, Vremurile in care traim .... Prolog Astazi se vorbeste foarte mult despre criza economica. Ne stapaneste agonia, ne intrebam ce se va intampla, ce ne va aduce ziua de maine. Insa atunci cand n-am fost in criza toate mergeau bine? Sau cand vom depasi criza, , vom fi bine, vom vietui fara angoasa, fara agonie, fara frica pentru ziua de maine? Nu cumva cauza este alta? Nu cumva nu este de vina criza, ci altceva? Vom ve¬dea in continuare. Povestire anecdotica „Un om a venit la Hogea, plangandu-se si rugandu-l: - Te rog, salveaza-ma, eu, femeia mea si copiii mei locuim intr-o casuta, nu mai avem loc, nu mai incapem, fa ceva pentru noi! Ajuta-ne! - Vei face tot ceea ce-ti voi spune eu? l-a intrebat Hogea. - Cu siguranta, ai cuvantul meu! - Trebuie sa bagi in camera unde dormiti capra pe care o aveti! Si a facut intocmai. Capra behaia noaptea, sarind prin casa cand incoace, cand incolo. Doar ei stiu ce le-a patit pielea. Deci omul s-a dus din nou la Hogea si i-a zis: - Te-am rugat sa ne ajuti, si ce-ai facut? s-a plans el, ducandu-se la casa lui dis-de-dimineata. - Dar ti-am spus acest lucru ca sa te ajut! - Cum asa? Numai eu stiu ce-am patit… - Acum trebuie sa aduceti in dor¬mitorul vostru si magarul! l-a sfatuit Hogea. Si ce-a facut magarul toata noap¬tea? A zbierat si a aruncat din copi¬te, in timp ce capra behaia si sarea pe peretii casutei. Intreaga familia era razvratita. - Aceasta nu este viata, vom muri de atata rau! i-a spus suparat stapa¬nul casei lui Hogea. - Bre, eu va vreau binele, nu inte¬legi? Bagati in casa si vaca, si vom mai vedea. A facut-o, dar ce s-a intamplat? A doua zi, dis-de-dimineata, toata fa¬milia s-a dus tulburata la Hogea si l-a rugat sa-i scape de napasta. - Haideti, scoateti acum capra afa¬ra! le-a grait Hogea. Au facut asa si au dormit putin mai linistiti. - Am mai rasuflat putin! i-au zis acum lui Hogea. - Scoateti afara si magarul! le-a zis din nou, si au facut-o. - Asta noapte am petrecut mult mai bine, nici nu se compara cu noap¬tea de dinainte! i-au spus usurati lui Hogea membrii familiei. - Bine, scoateti afara si vaca! Au ascultat de cuvintele lui si bucuria lor nebuna a umplut tot locul. Se bu¬curau de-ai fi zis ca traiau in Paradis. - Vedeti, le-a zis acum Hogea, cat v-am ajutat? V-am facut sa va bucurati de casuta voastra!” Dar n-au schimbat casa, n-au mers sa locuiasca intr-o vila, intr-un palat, nici n-au facut in locuinta lor vreo mo¬dificare, ci au ramas in aceeasi casa, in acelasi loc. Deci ce s-a intamplat? Si-au schimbat nu casa, ci mintea, caci inainte de aceasta ea zbura spre vile si palate. Cand au patimit insa si mai rau, mintea lor a incetat sa zboare fi sa viseze palate, si astfel ceea ce ina¬inte percepeau ca iad acum il vedeau cu Rai. Mare bucurie in mintea lor, de unde vine si proverbul intelept: „Pentru cate trage trupul greseste capul.” Cam asa trebuie dintr-un alt punct de vedere sa vedem si noi criza economica contemporana care ii chinuie pe oameni. 1. Nikolaos Plastiras, un prim-ministru model Intotdeauna, dar mai ales in pe¬rioadele de criza economica este neaparata nevoie sa ne amintim de conducatorii nostri vrednici care au trecut pe aici, care au dat pilda de omenie, care au simtit cu adevarat durere pentru poporul nostru. Ar fi un lucru minunat sa avem astazi astfel de oameni! Unul dintre cei care s-au jertfit pentru poporul nostru a fost si Nikolaos Plastiras († 1953), legendarul conducator de regiment, cunoscut drept „cavalerul negru”. Turcii numeau regimentul lui „Seitan Asker” (regimentul lui Satan). Acesta a fost un invingator, un erou si in vir¬tute, un om plin de milostivire[1]. „Nu fuma, nu bea, nu juca deloc carti. Niciodata nu pleca de pe front, nu cunostea nici o placere lumeasca, vietuia simplu, ca cel din urma dintre soldati”, marturiseau soldatii despre el lui Corneliu din Smirna. Ce fel de om era in fapt? Nikolaos Plastiras se lipsise pe el insusi de desfatarile pamantesti (vietuia in mod spartan), ca sa poata sa-i ajute pe soldatii si pe comandan¬tii sai. N-a putut, nu l-a rabdat inima, sa manance, sa bea si sa petreaca, iar cel de langa el sa sufere. „Salariul lui de comandant (spune majordomul lui, Papasanathopoulos) il luam eu, la po¬runca lui. El il impartea persoanelor cu bani foarte putini si soldatilor sai care aveau neaparata nevoie. Daca prisosea ceva, impartea pana la ultimul banut la popota comandantilor.” a. Om politic Intorcandu-se in Grecia dupa ca¬tastrofa din Asia Mica, a devenit co¬mandantul Guvernului revolutionar si de trei ori prim-ministru. Avea pri¬lejul sa se imbogateasca, insa accepta doar salariul de colonel, fara nici un spor banesc la leafa sa de soldat. Din aceasta retributie ii intretinea si pe cei patru copii orfani pe care-i luase sub propria ocrotire. Prefera sa sufere el decat copiii orfani, ajungand sa nu mai aiba nici o drahma in buzunarul sau. Fratii lui l-au ajutat „si ca sa-i dea concursul au fost obligati sa se ocupe cu negotul de tutun”, scrie in cartea lui Ionnnis Stagakis. b. „Vilele” prim-ministrului Majoritatea covarsitoare a prim-ministrilor si a demnitarilor de stat locu¬iesc in vilele cele mai luxoase, insa pe Nikolaos Plastiras nu l-a rabdat inima sa locuiasca in palate, in timp ce poporul lui locuia in case sarace. Nu avea propria sa casa. La inceput a locuit intr-un mic hotel, mai tarziu a inchiriat un apartament micut pe Bulevardul Regina Sofia. Cand s-a imbol¬navit a fost vizitat de regele Paul si de regina Frederica. - De ce locuiti intr-o casa atat de mica? l-a intrebat regina. Ne vom in¬griji sa locuiti intr-o casa mai spatioa¬sa si mai potrivita pentru demnitatea dumneavoastra! - Nu, va multumesc! Poporul locu¬ieste in case mult mai sarace! i-a ras¬puns prim-ministrul. Nikolaos Plastiras era sarac pe din afara, dar bogat pe dinauntru! c. „Vreau sa-l vad pe prim-ministru!” Intr-o zi, Nikolaos Plastiras se odihnea in apartamentul sau, cand a venit o femeie din Kochinia, voind cu tot dinadinsul sa-l vada. - O femeie din Kochinia staruie s-o primiti! l-a anuntat ordonanta sa. - Spune-i sa intre! - Dar aveti nevoie de odihna, sun¬teti in mare primejdie daca nu va odihniti! - Mihalis, gandeste-te, daca aceasta femeie nu are bilet sa se intoarca? Si a primit-o. d. Sensibilitatea prim-ministrului fata de starea de nefericire a poporului sau Intr-o calatorie pe care a facut-o ca prim-ministru in Ivros, Nikolaos Plastiras, vazand cu proprii ochi ne¬fericirea poporului, a fost doborat de durere, i s-a sfasiat inima. De aceea, cand a sezut la masa oficiala, n-a pu¬tut sa manance, i se taiase pofta. Un martor ocular marturisea: „Prietenii sai din Soufli i-au comandat pranzul la restaurant. La masa am fost si noi, insotitorii sai, care am inceput sa mancam ca niste lupi infometati. Nikolaos Plastiras era adanc indurerat, si-a intins mana spre farfurie, a luat putin, doar s-a facut ca mananca. Sedeam foarte aproape de el, de aceea m-am aplecat spre scaunul lui si i-am spus: «Vad ca nu mancati, de dimineata n-ati pus nimic in gura, trebuie sa luati ceva!» Si-a pironit ochii asupra mea si mi-a soptit: «Dupa cate am vazut, mi s-a taiat pofta de manca¬re!» A mancat foarte putine fructe si s-a ridicat repede. Am plecat in graba spre Didimotiho, unde s-a intamplat acelasi lucru. Calatoria la Ivros a fost pentru el un martiriu sufletesc. A mu¬rit in anul 1953. La cateva zile dupa inmormantare, sora si rudele apropi¬ate au vrut sa vada care e averea lui, si au gasit in total 216 drahme in porto¬fel si 10 dolari intr-un buzunar. Vesnica sa-i fie pomenirea!” 2. Iti multumesc ca m-ai luat in seama! Toti oamenii, bogati si saraci, au nevoie de un cuvant bun, de o purtare afectuoasa. In mod special saracii se bucura mult mai mult cand le spui o vorba buna decat atunci cand le dai ceva, de unde si proverbul grecesc: „Cuvantul tau m-a saturat si painea ta mi-a prisosit.” Lev Tolstoi, mergand la Moscova, s-a intalnit pe cale cu un grup de cersetori. „Ajuta-ma, da-mi ceva de pomana!”, l-a rugat unul dintre acestia. „Frate, n-am nimic la mine”, i-a raspuns scriitorul. Dar, dupa gestul sau, cersetorul a inceput sa topaie de bucurie. „Ce ti-a dat?”, l-a intrebat un altul pe respectivul cersetor. „Nu mi-a dat nimic, dar m-a nu¬mit frate!”, a raspuns acela. Ceva ase¬manator i s-a intamplat si lui Dostoievski. S-a cautat in buzunare ca sa-i dea ceva cersetorului, dar n-a gasit. Atunci, cu multa parere de rau, s-a aplecat si i-a sarutat mana cersetorului. „Mi-ai dat cea mai mare comoara, mi-ai umplut sufletul de bucurie!”, i-a spus miscat cersetorul. Si bani sa fi dat cersetorilor acesti doi mari barbati, nu s-ar fi bucurat atat de mult de ei cat de iubirea, de bunatatea pe care le-au aratat-o.
Posted on: Sun, 03 Nov 2013 07:59:15 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015