Cum să facem observaţie în biserică? Perioada Postului Mare adună zi de zi tot mai multă lume la biserică. Unii sunt din categoria celor care merg regulat la biserică, adică care vin şi aduc laudă şi mulţumire Domnului pe tot parcursul anului. Alţii doar în Postul Mare îşi aduc aminte de Dumnezeu şi vin pentru a se mărturisi şi ei pentru că aşa face lumea, practicînd asta ca pe un obicei. Dar iată că mai sunt o categorie de oameni (a căror vîrstă nu contează, căci de eşti tînăr sau bătrin, Dumnezeu te aşteaptă mereu, pînă în ceasul cel din urmă) care cu inima curată, sinceră şi deschisă fac primii paşi către Domnul. Ei nu cunosc prea multe sau nu cunosc deloc din ceea ce se numeşte “cum să te comporţi în biserică”: pe unde se poate de trecut, la care icoană să te închini mai întîi, la care sfeşnic să aprinzi o lumînare, cum să fii îmbrăcată (mai ales pentru femei), unde să îţi găseşti un loc potrivit pentru a asculta slujba, şi alte lucruri de genul ăsta. Ei nu cunosc fie că nu a avut cine să îi înveţe, fie nu au avut ocazia să îl cunoască pe Dumnezeu. Cel mai important este faptul că au făcut schimbarea pînă la capăt şi au venit în casa Tatălui. Asemenea copilaşilor micuţi ce învaţă să meargă şi să facă primii paşi în viaţă, aşa şi ei fac primii paşi în viaţa duhovnicească. De aceea este foarte important ca anume în această perioadă să le fim alături cu un sfat, cu o observaţie făcută la locul ei şi din dragoste creştinească, corectîndu-i şi direcţionîndu-i pe calea dreaptă. Anume în această fază incipientă trebuie să le fim alături pentru a-i ajuta să nu cadă jos, pentru a-i învăţa să nu păşească strîmb. Nu la fel facem şi cu copilaşii micuţi care încep să se ţină pe picioare de sinestătător? Cel care îţi face deseori observaţie în biserică este chiar primul om pe care îl întîlneşti la intrarea în biserică şi cine altul decît femeia care vinde lumînări. Cu batic pe cap, cu fustă lungă, cu ţinută evlavioasă, ea este cea care te întîmpină. Iar dacă nu ai trecut testul referitor la felul cum eşti îmbrăcată, sau cum să te comporţi în biserică, atunci începe să te mustreze din toată inima, cu fel de fel de cuvinte, în loc să ţi-o spună ca un sfat, cu bună intenţie, cu blîndeţe şi adevărată dragoste creştinească. Aici se produce prima dezamăgire a celui care a venit şi el pentru prima dată la biserică. Nu zic că toate femeile care vînd lumînări sunt aşa, dar deseori anume în majoritata din ele se coace mîndria, ceea ce le face să vorbească aşa. Cred că se consideră ca şi secretarele. Ca să ajungi la director, mai întîi treci pe la ele. Am adus acest exemplu din ceea ce s-a întîmplat la biserica la care am fost în prima săptămînă a Postului Mare. Am fost martoră la o asemenea scenă întîmplată cu o femeie care cum am menţionat mai sus face primii paşi către Dumnezeu. Doamna de la lumînări, s-a adeverit a fi aşa cum am descris anterior, cu fusta lungă pînă în pămînt, cu broboadă întunecată pînă peste ochi, aruncînd în acest suflet cu nişte vorbe pipărate, ca mai apoi să spună un “iartă-mă” de parcă scos cu de-a sila. Pentru această slujitoare de la biserică, dar şi pentru altele care procedează la fel, am pregătit şi o istorioară cu tematica abordată în articol şi anume “Cum să facem observaţie în biserică”? “Într-o dimineață de duminică spre biserica din cartier se îndrepta o perche de tineri care hotărâseră să se căsătorească. Împinși de Duhul Sfânt spre biserica din apropierea casei lor, tinerii își îndreptară pașii spre a vedea ce se petrece acolo. Amândoi crescuseră în familii necredincioase și nu intraseră în biserică decât la anumite evenimente din viața lor, fie la un botez, fie la o cununie sau înmormântare. Sinceri în dragostea lor, îngrijorați totuși de ceea ce viața le punea înainte se hotărâseră să ia contact cu Biserica, să vadă și ei cum își desfășoară activitatea creștinii. Cu sfială au urcat treptele bisericii și au intrat în biserica unde deja slujba începuse. Din nefericire tânăra nu era îmbrăcată corespunzător unei femei care intră în Sfânta Biserică și ca atare avea fusta cam scurtă și capul descoperit. De îndată ce a intrat in Biserică, lumânăreasa tanti Mița recunoscută în cartier ptr ferocitatea ei se năpusti asupra fetei cu cuvinte de dojană „pline de blândețe și încurajare”: -Nu-ți e rușine fetițo să vii așa în Sfânta Biserică, cu fusta aia scurtă, mai scurtă decât batista și cu capul descoperit?!??!? -N-aveți pic de respect, față de Maica Domnului și față de toți sfinții din ceruri! Veniți aici să ispitiți bărbații cu trupurile voastre păcătoase……(și nu se mai oprea din ceartă) Fata imediat se întristă și o bufni plânsul văzand cum un om al bisericii se purta atât de neînțelegător cu ea care venise sincer către Dumnezeu. Apoi prinse pe băiat de mănă și fugi împreună cu el de-i scăpărau picioarele. Fata nu cunoștea în amănunt rânduiala bisericii iar hotărârea ei fusese spontană. Uitase pur și simplu de portul ei cel păcătos și se îndreptase spre Dumnezeu cu sinceritate în suflet și cu gând de îndreptare ca și Domnul s-o sprijine în planurile ce și le făcuse pentru viitor. Tanti Mița îmbrobodită pănă peste ochi cu două batice ”negre” își puse mâinile în brâu și urmărea cu satisfacție mare, fuga celor doi tineri „exorcizați” de evlavia-i creștină. Întâmplarea făcu că în pragul bisericii tocmai se afla un călugăr bătrân cu barba albă care tocmai fusese externat din spital. Bătrânul surprinsese întregul episod petrecut între tineri și tanti Mița. Cu glas blând și domol se adresă lumânăresei: -Nu vă supărați, aici este o biserică ortodoxă?Ce vorbă-i asta? Spuse tanti Mița un pic iritată.Cum să nu fie ortodoxă, ce nu se vede, mata ești călugăr ar fi trebuit să-ți dai seama că-i ortodoxă! -Da. Pe dinafară așa arată a fi ortodoxă, dar prin purtarea matale, am crezut că-i vreo casă de corecție. La privirea pătrunzătoare a călugărului, tanti Mița pălise dintr-o dată. Atunci bătrânul călugăr cu blândețe dar fermitate în glas îi spuse: -Copiii aceștia au fost izgoniți din Casa lui Dumnezeu de tine femeie păcătoasă și neînțeleaptă! Vei răspunde în fața lui Dumnezeu pentru sufletele lor. Duhul Sfânt îi adusese iar tu te-ai făcut potrivnică voinței Lui. Fiecare femeie trebuie să poarte capul acoperit la rugăciune și în Sfânta Biserică dar acest lucru se va face atunci când va înțelege că smerenia este calea prin care se ajunge la Dumnezeu. Tu ai batic pe cap și degeaba căci în suflet răutatea tronează ca un voievod al întunericului. -Te uiți și crezi că bogățiile Bisericii sunt vasele scumpe și lustruite de mâna ta, candelabrele și candelele, veșmintele aurite și covoarele țesute-n mii de fire? Dar nu este așa! Bogăția Bisercii constă în fiecare păcătos pocăit și-ntors la Dumnezeu cu sinceritate și gând de îndreptare! Bogăția Bisericii este fiecare Fiu Risipitor întors la acasă Tatăl! În cele din urmă tanti Mița, copleșită de harul acestui părinte trăitor, își smulse baticul de pe față si izbucni în plâns zicând cutremurată: -Iartă-mă părinte, mult am mai greșit cu răutatea mea și astăzi sfinția voastră mi-a spart inima de piatră și m-a făcut să înțeleg cât sunt de netoată! Ma voi ruga la Dumnezeu să-i întoarcă pe copiii aceștia înapoi.“
Posted on: Sat, 06 Jul 2013 08:36:30 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015