Ford Mustang. O istorie americană În anii 60 era încă greu de întrevăzut schimbarea care va veni în caracterul maşinilor americane. Marile limuzine cromate sclipeau orbitor şi defilau maiestuos prin faţaadmiratorilor. Totuşi, un om cu o intuiţie genială a simţit că tânără generaţie rebelă de americani nu mai dorea automobilele părinţilor. După cum se vede, ideea este exploatată încontinuare şi după 40 de ani. Lee Iacocca era pe pe atunci vice-preşedintele Ford Motor Company şi, în această calitate, a susţinut din răsputeri proiectul unui automobil sport deosebit. Siluetă simplă, cu mai puţin crom pe ornamente decât se obişnuia, cu capotă lungă şi spatele scurt a fost elaborată de către departamentul de design al firmei. Lucru mai puţin obişnuit pentru un produs tehnic, inginerii au fost pusi în faţa caroseriei şi li s-a cerut să găsească soluţii necesare pentru a face din acel model o maşină funcţională. Mai târziu, din cauza manierelorsale neconvenţionale, Lee Iacocca a fost concediat de Henry Ford II… şi, angajat apoi la Chrysler, unde a reuşit o spectaculoasă redresare a firmei, care avea serioase dificultăţi. Pe dată de 17 aprilie 1964 nu mai puţin de 29 milioane de telespectatori de pe întreg teritoriul Statelor Unite au putut admiră noul Ford Mustang pe micile ecrane. 24 de ore după aceea Ford primise deja 22.000 de comenzi. Un dealer de pe coastă de Est ar fi scos la licitaţie singurul exemplar pe care îl avea la dispoziţie. Încă de la lansare Mustang promitea.Dacă stilul remarcabil al maşinii a sedus pe loc o grămadă de clienţi, partea mecanică era punctul discutabil al lui Mustang. Motoarele care puteau echipa automobilul erau un “6 în linie” de 2,7 litri(101CP) şi un imens V8 american cu capacitatea de 4,2 litri (164CP). Până la sfârşitul anului 1964, gamă a fost completată cu încă trei variante ale unui maremotor V8 de 4,7 litri, cu puteri de 200, 225 şi 271 CP. Din păcate punţile şi suspensiile, preluate integral din bancă de organe de serie a firmei Ford, nu asigurau o ţinuta de drum corespunzătoare cu pretenţiile spotive ale maşinii. Nici cei patru tamburi ai instalaţiei de frânare nu se puteau achită ireproşabil de sarcina ce le revenea. Păcat, pentru că saşiul conceput de specialişti de la Ford era uşor şi rigid, exact cum trebuia. Să nu uităm, însă, că Mustang era un automobil de stradă, iar în acest domeniu se comportă onorabil. Dar concesiile făcute la eficienţa părţii mecanice au limitat costurile de producţie, de unde a rezultat un preţ de vânzare deosebit de atraciv: 25.000$, adică aproape jumătate din preţul unui Chevrolet Corvette, concurentul direct al Mustang-ului. Actualul model Mustang este o maşină evident sportivă, a cărei concepţie are la baza experienţa fostei generaţii. Ceea ce nu s-a făcut atunci, s-a făcut mai târziu. Ford propune în prezent un Mustang cu stil fin, interior bine finisat, dar nu opulent şi echipament complet. Ca şi în 1964, sunt disponibile două tipuri motoare, un V6 de 3,8 litri(147CP) şi două variante V8, cu aceeaşi capacitate de 5 litri, dar puteri de 218 sau 240 CP. Greutatea sa mare îl situează definitiv şi fără urmă de îndoială în categoria maşinilor de turism. Deci “calul sălbatic” era sălbatic numai în aparenţă. Să fie, oare, acest aspect o slăbiciune tipic americană? Industria cinematografică de la Hollywood a produs mii de eroi, adevăraţi numai în filme. În câteva roluri a fost distribuit şi Mustang-ul. Steve McQueen, în filmul “Lt.Bullitt”, la bordul unui coupe fastback, a turnat o urmărire rămasă ca referinţă în istoria filmelor de acţiune. James Bond, între Aston Martin DB5 şi Lotus Esprit, a încercat şi el un Ford Mustang. În Franţa, la Saint Tropez, un anumit jandarm (Louis de Funes) a amendat-o pe văduva colonelului, care depăşea viteză legală cu un Ford Mustang. Iar în filmul “Un bărbat şi o femeie”, Jean-Louis Trintignant a beneficiat de sprijinul unei terţe prezente tot un Mustang. Şi o situaţie mai puţin fictivă: Bill Clinton, viitor preşedinte, îşi cumpărase tot un Mustang decapotabil din 1967. La Ford, factorii competenţi şi-au dat seamă că Mustang avea nevoie, pentru a-şi susţine cariera, de o imagine sportivă. Astfel, urmarindu-se ameliorarea comportamentului rutier almaşinii, în 1965 a fost propus un kit GT, care oferea suspensii îmbunătăţite, bară antiruliu, direcţie cu demultiplicare mai scurtă şi un set de discuri de frână. Cunoscutul preparator al maşini de curse Caroll Shelby a prezentat în acelaşi an variantă GT350, care dezvolta 306CP. Doi ani mai târziu, au apărut încă două versiuni produse de autorul citat: GT500(340CP) şi GT500KR(400CP). Mustang-urile lui Caroll Shelby au reuşit să învingă în campionatul maşinilor de turism modificate (NASCAR) în 1965, 1966 şi 1967. În Europa, specificul competiţiilor nu prea lasă loc unei astfel de maşini. Totuşi, în 1964 Mustang s-a impus la categoria “Turism” a turului Franțeii. Pilotul Jacky Ickx, de asemenea, şi-a început carierala Mustang. Totuşi, Ford Mustang s-a arătat a fi un foarte reuşit coupe de turism. Succesul sau de proporţii confirmă fără drept de apel acest lucru.
Posted on: Thu, 21 Nov 2013 07:37:25 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015