MARI REGRETE Deseori ne place sa spunem ca nu regretam nimic din viata.A fost suficient sa citesc un nume, chiar acum,undeva pe net la o reclama pentru carti, si sa-mi amintesc un mare regret.Numele este:RODICA OJOG-BRASOVEANU. Regretul vine la finalul unei povestioare. Copil fiind mi-a povestit mama, cum in anii foametei resimtite mai pregnant in Moldova, (probabil in anul 1954!),au venit refugiati si in satul nostru,care atunci dadea si numele comunei-DRANOVAȚU. La noi in casa a venit o tanara,care se bucura de copilul care eram,purtandu-ma in brate si alintandu-ma Costeluș. Anii au trecut si intr-o vacanta de iarna din timpul liceului (1970-1971!), venind acasa de la Breaza,mama mi-a aratat o carte din biblioteca mea (I.L.CARAGIALE-TEATRU), care avea la sfarsitul ei un text scris frumos,cu stiloul,pe care din pacate,nu-l pot reproduce in intregime, dar stiu sigur ceea ce m-a miscat : “Pentru Costelus cu….” Si,mai jos,semnatura in clar: RODICA OJOG-BRASOVEANU. Da, parintii mei fusesera vizitati chiar de ea, tanara de atunci, iar de acum matura si scriitoare!. Nu cu mult inainte de a afla de moartea scriitoarei ma gandisem s-o caut si sa-i amintesc. I-as fi facut si mi-as fi facut o mare bucurie,cu certitudine. N-am facut-o nici cand eram elev si nici cand mi-am amintit si a ramas totul la stadiu de intentie. Cum sa nu lacrimezi si sa nu regreti???
Posted on: Thu, 24 Oct 2013 11:49:44 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015