R.P. Vă invit acum să vorbim puţin şi despre meseria de traducător ca atare. Despre pariurile ei, despre nobleţea ei, despre eventualele frustrări pe care le poate aduce o asemenea ocupaţie. A.R. Aici mă tem că nu pot fi decât subiectivă. Nu ştiu, când întrebi un actor despre actorie sau un muzician despre muzică, nu te-aştepţi la judecăţi nemiloase. În ce mă priveşte, până la urmă traducerile s-au confundat cu pasiunea mea, cu viaţa mea, cu tinereţea mea. Cu ţelul meu. Sigur că, pentru mine, meseria de traducător e foarte frumoasă. Altora li se pare migăloasă, cronofagă şi mare consumatoare de nervi. Sigur că presupune un consum nervos. Orice meserie îţi cere trei lucruri, dacă o faci bine şi nu-ţi baţi joc de ea: talent, energie şi răbdare. Teribil de multă răbdare. Probabil însă că deasupra acestor lucruri se afla harul. Cu el trebuia să încep. Am fost întrebată de multe ori care sunt tainele unei traduceri de calitate. Nu există reţetă pentru o traducere bună, după cum nu există reţetă pentru nici o muncă de creaţie. Nu există reţete şi nu există formule. Îţi trebuie în primul rând har, chemare, vocaţie, dragoste de literatură şi un fond cultural. De ultimul e nevoie ca să eviţi gafele care încă se fac, din păcate, destul de frecvent în traducerile noastre. Radu Paraschivescu, Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian
Posted on: Wed, 17 Jul 2013 05:54:29 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015