un poem prin Tiuk: minutul care-şi aruncă cârjele zilele seamănă cu o nuntă a unui trib de masai desfac dezamăgirea în mii de bucăţi confetti deasupra lor să fie o ploaie care să spele sângele viţeilor aici în vale ochii sunt inele gigantice multicolore din ei ţâşnesc sunete numele meu, numele danielei, numele copiilor ei cu precizia unui ceas elveţian fericirea şi tristeţea apar în prag suntem turişti în kenya zăbovim îndelung dar atunci când ne ridicăm privirea pământul ne binecuvântează de parcă tocmai am ieşit din pântecul mamei tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=2591
Posted on: Fri, 16 Aug 2013 13:54:50 +0000