POVESTEA CERBULUI Traia odata-ntr-o padure, un mos batran cu baba lui Erau sarmani ca vai de lume in adancimea codrului. Mosneagul nu mai vrea nimica, ci numai moartea si-o dorea Dar baba ar fi vrut sa aiba un suflet tanar langa ea: “Sa fie un copil cuminte, un catelus sau un pisoi Dar vreau s-aud si eu cum sufla o alta viata langa noi”. Si Domnul s-a-ndurat de baba si-un pui de cerb i-a daruit Un pui de cerb cu stea in frunte gonit din codru si ranit. Sageata-i strapunsese gatul, din rana sangele-i curgea Si lacrimi mari curgeau din ochii frumosi, rotunzi, ca de margea. L-a sarutat pe frunte mosul, sarmana baba l-a legat L-au ingrijit cu grija mare si ranile i-au vindecat. Era frumos si bland, sarmanul, sarea voios din loc in loc, Venise ca o vraja noua de fericire si noroc. Dar intr-o zi trecu pe-acolo feciorul unui imparat. Cu ceata de osteni, cu arcuri si cu ogarii la vanat. “Da-mi mie cerbul tau batrane. Iti dau pe el tot ce doresti.” “Nu-l dau, chiar de mi-ai da pe dansul comorile imparatesti.” “Te duc la curtea mea mosnege, cu baba ta, va fac boieri, Da-mi cerbul tau cu stea in frunte. Iti dau si cinste si averi.” “Ce-mi trebuie averi si cinste? Sunt prea batran sa le primesc. Dar daca vrea sa mearga cerbul, eu bucuros ti-l daruiesc.” Atunci, minune fara seaman, intreaga lume ce vazu? Vazu cum cerbul da din coarne de parc-ar spune “Nu vreau. Nu.” “Nu vreau sa merg la curtea voastra”, atuncea cerbul a vorbit. “Voi m-ati dorit ca pe-o comoara, ei sufletul mi l-au dorit Voi m-ati ranit la vanatoare, ei ranile mi le-au legat La curtea ta infloritoare eu m-as simti incatusat. La curtea ta as fi o fiara, o jucarie pentru prosti. In viata lor sunt o comoara pe care tu n-ai s-o cunosti.” Pleca pe ganduri imparatul si se gandea ca nu-i de-ajuns Sa fii bogat, maret si falnic, de maretia ta patruns. Mai trebuie sa ai si-un suflet, frumos si bland si iubitor Sa poti sa fii iubit de oameni si de podoaba codrilor. (Vasile Militaru) "Iubitorii de oameni", cei care socotesc ca este o granita clara intre ei si iubitorii de animale, pot intelege acest poem? Nu! Pentru ca ei, de fapt, nu iubesc nici oamenii! Isi ascund ura contra a tot ce misca in umbra "iubirii de oameni". Un angajat Tv. (Lucian Mandruta- Balbuta) ne-a numit "haite turbate". Asa "turbati" cum suntem, nu am atacat nici oameni, nici animale. Dar, iata, cainii sunt ucisi cu bestialitate pe strazi, in vazul lumii, o femeie care isi plimba cainele e martora neputincioasa a uciderii animalului ei de catre o gasca de turbati. Chiar turbati! Nici nu-mi vine sa cred ca sunt vanatori. Poate braconieri, golani! Foarte rau daca sunt vanatori cum s-a spus la Tv. Ar trebui sa fie o pata cumplita pe obrazul AVPSR si asa va ramane daca nu va lua permisul de port-arma acestor banditi ordinari si nu vor suferi rigorile legii... Nu cred sa mai fie mult pana nu vor fi impuscati ori ucisi cu ranga posesorii de caini. Iar multimea "iubitorilor de oameni" va aplauda de pe margini, satisfacuta, cu setea de sange tot nepotolita, exact ca la mineriade! Astia sunt "iubitorii de oameni"!!!
Posted on: Sun, 15 Sep 2013 10:43:05 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015