Dovezi stiintifice care demonstreaza ca astrologia este reala si ca astrele influenteaza caracterul fiecarei fiinte umane in parte la nivelul ADN-ului Cu câţiva ani în urmă, Etienne Guille, specialist în biologie moleculară vegetală, profesor la Universitatea din Paris Sud Orsay, a descoperit cu uimire că ADN-ul nostru nu devine activ decât dacă este purtător al anumitor metale. Savantul nu era deloc familiarizat cu reveriile esoterice, de aceea pentru el a fost un adevărat şoc faptul că aceste metale corespundeau întru totul cu definiţiile lor alchimice şi că toate se aflau într-o relaţie concretă cu tradiţia străveche care atribuie fiecărei planete câte un metal. În plus, el a constatat că tocmai aceste metale erau cele care provocau variaţiile cele mai caracteristice şi foarte puternice ale moleculei de ADN. În acest articol ne propunem să explorăm lumea feerică a celor mai inteligente molecule ale noastre, pentru a dezvălui acest univers supranumit ADN. Neutronii au toate proprietăţile pietrei filosofale Lumea ştiinţifică din ultimii ani a fost marcată de o revenire în forţă a alchimiei; astăzi o întreagă literatură este impregnată cu referiri la aceasta. Dar nu este deloc cazul să uităm câtă neîncredere a provocat alchimia de-a lungul secolelor! Consideraţi uneori drept precursori ai chimiştilor moderni, alchimiştii au fost luaţi adesea drept şarlatani sau, în cel mai fericit caz au fost priviţi cu milă, fiind taxaţi drept nişte sărmani visători. Şi totuşi păstrăm în noi imagini şi aspiraţii tainice ce provin din impresionarea inconştientului colectiv modelat de cei care, cândva, ştiau să mânuiască cu pricepere forjele alchimiei. Nu avem, desigur, foarte multe dovezi că ei au reuşit cu adevărat să transforme plumbul în aur, dar chiar şi în prezent suntem fascinaţi de conceptul de piatră filosofală, care continuă să înglobeze pentru noi toate virtuţile. Mulţi sunt cei care se întreabă la ora actuală: oare intuiţia genială a alchimiştilor nu a fost justă? Ştim cu toţii că radioactivitatea se datorează unei rupturi violente a unor atomi, ale căror fragmente rezultante reprezintă apoi ele însele atomi ai altor corpuri. Prin urmare, radioactivitatea este un fenomen de transmutare naturală, cu o degajare uriaşă de energie. În 1919 Rutherford a realizat prima transmutare artificială provocată în laborator. Astfel, prin lovirea substanţei numite Beriliu cu particule emise de Poloniu el a obţinut neutronii, care au toate proprietăţile pietrei filosofale. Deci, chiar privind prin această prismă grosieră, putem spune că alchimiştii au imaginat cu mult timp în urmă teorii perfect valide. O altă interpretare genială a datelor alchimice a fost furnizată apoi de psihologul C.G. Jung. El a propus ipoteza potrivit căreia ceea ce alchimistul vede sau crede că vede în materie ar fi, de fapt, ansamblul propriului său inconştient proiectat asupra acesteia, şi astfel el declanşează misterioasele procese de REZONANŢĂ cu anumite energii subtile din univers. Între aceste două viziuni asupra alchimiei, una pur materialistă şi alta pur spirituală, noi ne propunem să arătăm celor care practică YOGA un aspect intermediar, legat de ambele variante: alchimia tainică a metalelor. Acest aspect depăşeşte domeniul controversat al ipotezelor, fiind astăzi un fapt demonstrat ştiinţific, ce izvorăşte din uluitoarea descoperire a metalelor în interiorul cromozomilor sau, mai exact, în interiorul moleculei de ADN. Astfel, s-a observat că metalele care provoacă cele mai puternice variaţii ale conformaţiei moleculei de ADN sunt EXACT acelea ce au fost atribuite cu secole în urmă de către alchimişti planetelor şi luminariilor cunoscute în epoca respectivă: AURUL, având drept corespondent Soarele, FIERUL, având drept corespondent planeta Marte, STANIUL (sau COSITORUL) având drept corespondent planeta Jupiter, PLUMBUL, având drept corespondent planeta Saturn, ARGINTUL, având drept corespondent Luna, MERCURUL, având drept corespondent planeta Mercur şi CUPRUL (sau ARAMA) având drept corespondent planeta Venus. Ipoteza a fost validată printr-o tehnică extrem de sensibilă, derivată din polarografie: voltametria cu redisoluţie anodică. Au putut fi astfel puse în evidenţă în molecula de ADN următoarele metale: Cupru, Plumbul, Fierul, Zincul, Cadmiul, Manganul, Mercurul, Argintul, Aurul, Nichelul, Cobaltul, Staniul, Aluminul, Platina etc. Metalele au asupra ADN-ului influenţa planetelor care le corespund Este semnificativ că metalele ce provoacă cele mai specifice variaţii ale conformaţiei moleculei de ADN sunt cele care au fost atribuite de către alchimişti luminariilor şi planetelor cunoscute la epoca respectivă. După descoperirea mai recentă a ultimelor trei planete: Uranus, Neptun şi Pluto, acestora avea să li se atribuie următoarele metale: Zinc, Mangan şi Cobalt. Celelalte metale, care nu au fost atribuite planetelor, sunt şi ele capabile să provoace variaţii de conformaţie, dar sunt mai puţin tipice decât cele ale metalelor specificate de tradiţia alchimică şi ele pot fi chiar incluse într-una sau alta din aceste şapte categorii. Spre exemplu s-a pus în evidenţă că Fierul şi Cuprul sunt legate prin funcţia respiraţiei şi prin inducţia procesului de înflorire la plante. Staniul şi Mercurul joacă roluri extrem de diferite în potenţialul hidric. Polaritatea Argintului şi a Plumbului este dificil de pus în evidenţă în datele fiziologice dar, cu toate acestea, ea este perfect demonstrabilă în acţiunea lor terapeutică. Această corespondenţă nu semnifică faptul că Luna, spre exemplu, acţionează numai în anumite momente precise ale fazelor sale ascendente sau descendente asupra ionilor de argint legaţi de nucleul moleculei de ADN şi aflaţi într-o concentraţie extrem de slabă. În realitate este perfect posibil ca variaţiile câmpului electromagnetic (subtil) al Lunii să aibă o acţiune mai eficace asupra ionilor de Argint decât asupra celor de Cupru sau de Cadmiu, care se pot şi ei fixa asupra nucleului ADN în aceleaşi locuri ca şi ionii de Argint, dar au o constantă de afinitate mai slabă.
Posted on: Mon, 21 Oct 2013 07:08:42 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015